”Evanghelia neagră” e un micro-roman despre lume ca rețea, ca pânză de paianjen; despre desprindere din ”matrix”; despre malefic; despre om ca Ales; despre lupta între păianjeni și transcendent.
Bine și rău, vină, căință, mizerie… cum poate urca omul spre zei când stă în ghenunchi cu fruntea‐n țărână? Dumnezeu bun, Diavol rău. Dumnezeu te pedepsește pentru că e bun, Diavolul îți oferă plăcere fiindcă e rău. A naibii logică a paradoxului. Logica credinței, credința logică. Abureli. Astfel mi se învălmășeau în cap, într‐un du‐te‐vino haotic, idei și imagini pe care nu puteam să le ordonez, să le storc, să extrag din ele Ideea. N‐am reușit decât să pricep că, omene...